Colectia de machete 1:43 - BMD77

[BMD77]

Urmatorul numar de pe tricou nu are legatura cu ordinea cronologica, facem un salt in timp si vedem:

No. 19 - Renault 5:

Renault 5 este un automobil din clasa supermini. A fost produs in doua generatii: 1972–1985 (numit simplu R5) si 1984–1996 (denumit Super 5 sau Supercinq). R5 a fost vandut in SUA sub numele de "Le Car", intre anii 1976 si 1983. Au fost construite aproximativ 5,5 milioane de R5.

Renault 5 a atins, asemeni originalului Mini, un statut de masina cult.

Prima generatie de Renault 5 a fost lansata la inceputul anului 1972.
Renault 5 a fost desenat de Michel Boué, un designer de la Renault, care a facut primele desene ale lui R5 in timpul sau liber. In momentul in care directorii de la Renault au vazut munca lui Boué au fost atat de impresionati de solutia acestuia, incat au autorizat inceperea lucrarilor pentru noul model. R5 avea un stalp spate si o grila frontala abrupte. Boué ar fi dorit ca lampile spate sa urce de la bara de protectie pana in stalpul 3 al masinii, similar cu modele ce au aparut multi ani mai tarziu:  Fiat Punto si Volvo 850 break. Totusi lampile spate au ramas la un nivel mult mai conventional. R5 a pierdut la limita premiul de Masina Anului 1973 in Europa, in fata lui Audi 80. Din pacate Boué a fost rapus de cancer la cateva luni dupa lansarea lui R5.
R5 a imprumutat majoritatea partilor mecanice de la R4 si R8: sistemul de prindere al motorului, suspensiile, precum si motoarele propriu zise, cu capacitati cilindrice cuprinse intre 850 si 1289 cmc. Modelel ulterioare au primit motoarele Sierra racite cu apa de 1397 cmc. Au fost folosite cutii de viteze manuale 4 sau 5 viteze si un model de cutie automata cu 3 rapoarte.
Manerele usilor erau formate dintr-un decupaj in panoul usii, langa stalpul 2 al masinii (o explicatie haioasa auzita acum cateva luni ar fi ca este un detaliu trademark Renault, este special facut pentru doamne si domnisoare, pentru a nu-si rupe unghiile in manerele clasice si a nu zgaria vopseaua masinii de sub maner  ). R5 a fost prima masina produsa cu parasocuri din plastic (poliester si fibra de sticla), solutie care din acel moment a devenit practic standardul industriei auto.
Variante de R5 prima generatie: Renault 5 Alpine/Gordini, Renault 5 Alpine Turbo/Gordini Turbo, Renault 5 Turbo, Renault Le Car.

A doua generatie (1984–1996):
Desi sasiul si caroseria erau complet noi (platforma de baza a fost Renault 9/11), R5 si-a pastrat caracteristicile de stil si prezentare (designerul a fost Marcello Gandini). Noua caroserie era mai lata si mai lunga, oferind o suprafata vitrata cu 20% mai mare si un spatiu interior mai mare, cu un coeficient aerodinamic mai mic (0,35), precum si un consum de carburant excelent (4.10 l/100 km) la 90 kilometri pe ora, pentru modele economice. Cea mai mare modificareera adoptarea unui sistem de transmisie transversal (luat direct de la R9/R11), plus o simplificare a suspensiei, ce utiliza amortizoare MacPherson.
La lansare au existat urmatoarele game: TC (motor de 956 cmc, 42 hp), TL (motor de 1108 cmc, 47 hp), GTL, Automatic, TS si TSE (ultimele 4 versiuni aveau motorul de 1397 cmc, cu puteri cumprinse intre 59 la 71 hp). Modelele TC si TL aveau o cutie de viteze manuala cu 4 rapoarte, in timp ce GTL, TS si TSE aveau o cutie de viteze manuala cu 5 rapoarte (optionala pe TL), iar modelul Automatic aveau o cutie de viteze automata cu3 rapoarte. In anul 1987 a fost introdus motorul de 1721 cmc F2N pe modelele: GTX, GTE (F3N) si Baccara (Monaco pe anumite piete, in special Marea Britanie). Pentru competitii a existat si modelul Renault 5 GT Turbo.

Macheta este produsa de Norev, scara 1:43:

[Reme_WRX]

ca de obicei Renault-uri de calitate! Imi plac de asemenea ultimele modele prezentate!

[BMD77]

Pentru ei o masina oarecare, pentru noi, prima masina produsa in Romania:

No. 20 si No. 21 - Renault 8:

Renault 8 (Renault R8 pana in 1964) si Renault 10 sunt doua masini mici de familie produse in deceniile 6 si 7.

R8 a fost lansat in 1962, iar R10, o versiune mai dotata adresata unei clientele mai pretentioase decat R8, a fost lansata in 1965. Productia lui Renault 8 a incetat in Franta in 1973. Renault 10 fusese deja inlocuit cu doi ani mai devreme de legendarul Renault 12.

Renault 8 a fost produs in Bulgaria pana in 1970 (la Bulgarrenault), si o versiune putin diferita a fost produsa in Spania pana in 1976. In Romania, o versiune a lui R8 a fost produsa sub licenta, cu numele de Dacia 1100, intre anii 1968 si 1971.

Design-ul lui R8 design arata foarte asemanator cu prototipul "Tipo 013" de la Alfa Romeo, cu tractiune fata, din anul 1960 (Alfa Romeo si Renault au avut un parteneriat in anii '50 si '60).

R8 (modelul R1130) a fost lansat in iunie 1962, fiind bazat pe platforma lui Renault Dauphine. Desi R8 era mai ingust cu 30 de mm decat Dauphine, constructorii au reusit sa puna scaune mai mari si mai comode decat in vechiul model. Motorizarea lui R8 urmarea exemplul recent introdusului R4 si incorpora un sistem racire etansat pe viata. O inovatie distinctiva a fost introducere franelor pe disc pe toate cele 4 roti, o premiera pentru in sedan de aceste dimeniuni. In 1965 a fost lansata versiunea fabricata in Spania a lui R8, aceasta avand frane pe tambur pe rotile spate. Initial masina a primit noul motor la acea vreme: Cléon-Fonte, de 956 cm si 43 hp. Au fost folosite cutii de viteze manuale cu 3, 4 sau 5 rapoarte, precum si cutia semi-automata cu 3 rapoarte si actionare la buton.

Un model mai puternic, R8 Major (model R1132), a fost lansat in 1964, fiind dotat cu un motor de 1108 cmc si 49 hp. O versiune si mai puternica este reprezentata de R8 model R1134 Gordini, lansat in acelasi an, cu un motor modificat, de aceeasi capacitate cilindrica, dar care dezvolta 89 hp.

In 1967, modelul R8 Gordini (model R1135) primeste un facelift ce include doua faruri aditionale si un upgrade de motorizare la 1255 cmc si 99 hp.

Machetele sunt evident ale unor R8 Gordini (R1135), cea galbena produsa de Norev, cea albastra de Mondo Motors, scara 1:43:

[BMD77]

O prezentare comuna a celor doua R8 Gordini - am prins o lumina filtrata de frunzele copacilor extraordinara:

[BMD77]

Continuarea prezentarii familiei Renault 8/10:

No. 22 - Renault 10 Major:

In septembrie 1965 a fost lansat Renault 10 Major (cunoscut pe anumite piete si sub numele de Renault 1100), inlocuitorul lui R8 Major. Modelul reprezinta varianta mai lunga a lui R8, cu portbagaj fata mult marit, capacitatea crescand de la 240 la 315 litri. Dimensiunea cabinei pentru pasageri a ramas neschimbata. Motorul de 1108 cmc, care pe anumite piete era deja disponibil pe versiunile de top ale lui R8, provenea de la Renault Caravelle. Pe piata franceza Renault 10 a trebuit sa lupte din greu cu mult mai reusitul Peugeot 204, masina lansata in acelasi an.

La lansare R10 avea farurile rotunde, dar doi ani mai tarziu a primit un facelift cu farurile rectangulare binecunoscute.

In paralel cu productia lui Renault 10, a continuat si fabricarea versiunii mai slabe, R8, la fabrica de la Flins.

Un motor mai mare, legendarul Sierra de 1289 cmc, de pe noul Renault 12, a fost prezentat pe R10 la un salon auto in octombrie 1970, astfel aparand Renault 10-1300. Desi motorul era identic cu cel de pe R12, totusi puterea solutie montate pe R10 avea doar 51 hp, fata de cei 53 hp disponibili pe R12.

Productia din Franta a lui Renault 10 a incetat la sfarsitul verii anului 1971, data la care modelul R10 se vindea deja de mai bine de un an in paralel cu mult mai apreciatul R12.

Macheta este produsa de DeAgostini Romania, scara 1:43:

[BMD77]

And now Ladies and Gentlemen, it is my pleasure to present the most iconic car for Renault - Dacia Group in Romania:

No. 23 - Renault 12 (prima masina din seria R12 va fi o Renault - Dacia, cu sigla Dacia, vor urma R12):

Renault 12 este un automobil de categoria 7 CV, cu tracțiune față, dotată cu un motor de 4 cilindri în linie. Pe lângă cele două milioane de exemplare produse la Flins în Franța modelul s-a bucurat de o adevărată carieră internațională. Modelele Renault 15 și 17 sunt de fapt derivate din Renault 12, care a fost urmat de Renault 18 în 1978.

Renault 12 a fost lansată în septembrie 1969 în două versiuni L și TL. Cea de-a doua dispune de cotiere pe uși, de scaune față separate și înclinabile cu o cotieră centrală, de o oglindă pentru pasagerul din față și de sistem de iluminare a portbagajului. Grilajul din plastic negru este o noutate în domeniu. La Salonul din Paris 1970 sunt prezentate pentru prima oară modelele break L și TL. Acestea sunt dotate de un mâner de sprijin pentru pasagerul din față, o pedală diferită pentru accelerație, o numerotare în relief pe schimbătorul de viteze și mânere cromate pentru portiere și portbagaj.

În vara lui 1971, performantul model Renault 12 Gordini (185 km/oră) intră în producție regulată. Versiunea 12 G este dotată de un motor 1565 cmc de tip 807/20 provenind de la Renault 16 TS modificat de către "vrăjitor" (Amedee Gordini), avand 113 cai DIN cu 6250 tr/min și un cuplu de unitate 14.3 mkg la 4500 tr/min. Printre numeroase modificări (arbore cotit, admisie, arbrore cu came, ...), este alimentat prin două carburatoare horizontale cu corp dublu Weber și răcit de un radiator cu ulei. Cutia de transmisie are 5 viteze. Frânarea se face în față prin frâne pe disc ventilate (premieră pentru mașinile franțuzești) și frâne pe disc normale in spate. Rezervorul de benzină are 89 de litri cu umplere pe partea stângă (și nu în partea dreaptă a plăcii de înmatriculare ca pe celelalte Renault 12) era specific noii versiuni.

În iulie 1972 apare o versiune cu caracteristici sportive numită TS. Aceasta utilizează motorul Cléon-Fonte de 1289 cm3, 60 cai DIN cu carburator dublu-corp al Renault-ului 15 TL, ceea ce-i permite să ajungă la o viteză maximă de 150 km/oră. Este echipată de frâne asistate. Din punct de vedere estetic, Renault 12 TS, ce se inspiră de la exemplarele vândute în Statele Unite și de la Renault-urile 12 S fabricate in Spania, se recunoaște imediat datorită roților de tip Gordini, de mânerele laterale cromate și a farurilor de fază lungă cu iod suplimentare.

În 1974, gama este completată cu un break TS și o berlină TR Automatic a cărei cutii de viteze este automatică. Renault-ul 12 TR Automatic îmbină aspectul exterior al versiunii TL (cu mânere laterale cromate suplimentare) și scaunele integrale ale versiunii TS. Toate exemplarele fabricate in 74 au sigla rombică Vasarely și o siglă din plastic îm spate. În 1975 Gordini este scoasă de pe piață, numele fiind imediat recuperat de către modelul Renault 17 TS. Versiunile breaks L și TL sunt rebotezate break LN și TN, cel din urmă având un aspect exterior ca cel al break6ului TR Automatic.

Începând cu toamna lui 1975, Renault 12 este restilizată : noul grilaj este bordat cu gri, bara de protecție este montată mai sus iar farurile din față sunt incorporate (în afară de L), blocuri optice în spate mărite și dotate de lumini de mers înapoi (TS), frâne asistate pe toate modelele (în afară de berlina L), torpedoul redesenat (fără L) cu un tablou de bord mărit, extractoare de aer laterale horizontale din negru mat ți eliminarea capacelor de jenți. Versiunea L, ce își vede puterea redusă la 50 cai, se alimentează cu benzină standard. În 1978, gama se compune din 12 (fără litera L[5]), 12 break, 12 TL, 12 break TL, 12 Automatic, 12 break Automatic, 12 TS și 12 break TS. Începând cu iulie 1978, în urma lansării Renault-ului 18, doar berlina TL și versiunile break continuă să fie produse. Centurile de siguranță în spate devin obligatorii iar farurile din față devin bicolore. În 1980, berlina TL și break-ul TL sunt comercializate pentru ultima oară.

În anii 70, Renault 12 este mașina franțuzească cu cele mai multe exemplare fabricate în străinătate, lista țărilor cuprinzând: Australia (12 GL la Melbourne), Africa de Sud (Rosslyn Motors), Argentina , Canada, Coasta de fildeș (SAFRAR), Spania (12 S are faruri dreptunghice la Fasa-Renault), Irlanda (Smith Eng), Madagascar (SOMACOA), Maroc (SOMACA) și Portugalia (ILR).

    România (Dacia):
Între 1969 și 2004, constructorul Dacia a fabricat sub licență în România la Pitești numeroase versiuni ale Renault-ului 12 : berlina 1300, berlina 1310 (versiune mai luxoasa cu patru faruri față rotunde), berlina 1320 cu hatchback (începând cu 1989), coupé (începând cu 1979), break (începând cu 1973[6]) și pick-up 1304 (începând cu 1975). Aceasta din urmă surnumită Dacia papuc a fost dezvoltată în mai multe versiuni incluzând cabină simplă, cabină dublă, versiune pe benzină, diesel, două sau patru roți motrice. În 1984, toate versiunile Dacia sont echipate cu un grilaj cu 4 faruri rotunde. După 35 de ani de producție, ultimele două mașini (o berlină și un break) au fost produse la sfârșitul lui 2004 după 1.959.730 exemplare produse. Acestea sunt expuse la muzeul automobilului român. Versiunea 1300 a fost înlocuită cu Logan. Versiunile pick-up au fost produse până la sfârșitul lui 2006.

    Turcia (Oyak-Renault)
Între 1971 și sfârșitul lui 1999, Renault 12 a fost de asemenea produsă în 700.000 de exemplare de constructorul OYAK din Turcia, unde a fost mașina cea mai vândută. După restilizarea din februarie 1989, ea și-a schimbat numele îm Renault Toros.

Incepem prezentarea machetelor R12 cu un model Dacia Renault din 1977, produs de IXO, scara 1:43 (va fi singura macheta cu sigla Dacia prezentata la sectiuena R12, restul Daciilor pre si post Logan vor fi prezentate separat):

[GOLF_GOLF]

Faine miniaturile Renault, mi-au placut de mic copil aceste masini frantuzesti din anii `60-`80. Chiar vroiam sa vad undeva cum se prezinta R8 galben de la Norev.Simpatice R10 Major si  portocala “cult” R5.

[BMD77]

No. 24 - Renault 12

Vopsit in rosu, probabil cea mai reusita culoare si nuanta pentru gama Renault 12 / Dacia 1300.

Macheta este produsa de Norev, scara 1:43:

[BMD77]

Vive la France:

No. 25 - Renault 12 TL

Pentru a finaliza steagul Frantei avem neaparata nevoie de un R12 alb. 

Macheta este produsa de IXO/Altaya, scara 1:43:

[BMD77]

Trecem la "sportive":

No. 26 - Renault 12 Gordini- Jour G:

Castigator detasat al raliului de la Castellet din 1970, conform soclului  .

Macheta este produsa de Eligor, scara 1:43: