Colectia de machete 1:43 - BMD77

[BMD77]

Multumesc Tzucu, ma straduiesc in continuare sa "tin sus munca buna" 

[BMD77]

O noua sportiva, urmasa lui R12:

No. 31 - Renault 17:

Renault 15 si Renault 17 sunt doua variante ale aceluiasi coupé conceput si construit intre iulie 1971 si august 1979. R17 a fost vandut in Italia si Spania sub numele de Renault 177.

Cele doua modele erau in realitate versiunile coupé ale Renault 12. Principalele diferente intre R15 si R17 erau configuratia farurilor (R15 avea doua faruri rectangulare, iar R17 avea patru faruri rotunde) si geamurile laterale spate. Pe anumite piete R17 faruri rectangulare pentru versiunile TL.

Renault 15 si 17 au fost prezentate la Show-ul Auto de la Paris in octombrie 1971.

Sasiul si majoritatea componentelor de sub capota proveneau de la Renault 12, iar motorul de 1565 cmc si 107 hp de tip A montat pe versiunile mai puternice (R17 TS si R17 Gordini) era bazat pe motorul de pe Renault 16 TS. Desi partea mecanica era preluata de pe alte Renault-uri, caroseria era complet noua.

Show-ul Auto de la Paris din 1974 Renault 17TS a fost redenumit Renault "17 Gordini". Noul nume era o incercare pur comerciala de a numi astfel succesorul pensionatului Renault 12 Gordini, fara a schimba insa nimic in afara de denumire.

A existat un facelift minor in martie 1976 pentru ambele variante. Cuplul a fost introdus si pe piata australiana in 1973. R17 a fost implicat in competitii, cu rezultate notabile, masinile de raliu fiind insa construite la fabrica Alpine a lui Renault, cu multe piese "imprumutate" de la celebrul Alpine A110.

R15 si R17 au fost produse in vara lui 1979, moment in care au fost inlocuite, ambele, de Renault Fuego.

Macheta este produsa de Norev, scara 1:43:

[BMD77]

No. 32 - Renault 19:

Renault 19 este o masina de familie din clasa mica si a fost produsa intre anii 1988 si 1996. In Turcia si Argentina, productia a continuat pana in anul 2000. Codul intern Renault pentru dezvoltarea lui R19 a fost X53, modelul cu 5 usi primind codul de sasiul B53, modelul cu trei usi fiind C53,  modelul Chamade - L53, iar cabriolet-ul - D53.

R19 a fost prezentat in iunie 1988, vanzarile pe teritoriul francez incepand in septembrie acelasi an. Masina a reprezentat inlocuitorul pentru R9 si R11, ambele modele fiind imbatranite si depasite tehnologic la sfarsitul anilor '80. R19 la- avut ca designer sef pe Giorgetto Giugiaro, si a fost dotat cu noile motoare Renault: tip E (sau "Energie") de 1,4 l si tip F de 1,7 l. Versiunile de baza utilizau initial motoare tip C OHV Cléon de 1,2 si 1,4 l, in functie de piata de desfacere. Initial a fost disponibil si un motor diesel atmosferic, acesta primind un turbocompresor in 1992.

Intentia Renault a fost ca R19 sa fie ultima masina numita prin numere si de aceea a aparut o nou politica a denumirilor: versiunile sedan fiind identificate ca R19 Chamade, pentru a putea fi separate de modelele hatchback. Sedanul a fost lansat in anul 1990. Pe multe piete s-a renuntat la numele de Chamade dupa facelift-ul din 1992, acesta fiind inlocuit cu "Europa". In 1991 o caroserie coupe a fost construita de Karmann intr-o serie foarte limitata.

Desi design-ul exterior al lui R19's (care era relativ conservator) nu a impresionat cu nimic publicul, masina a fost laudata pentru comfortul interior si manevrabilitate.

Incepand cu toamna lui 1990 pentru versiunile de top cu injectie devine optionala o transmisie automata cu 4 rapoarte. Versiunile mai ieftine au ramas cu cutii manuale cu 5 trepte sau automate cu 3 rapoarte.


Renault 19 16S hot hatch a fost lansat in 1990.

O versiune decapotabila a aparut in 1992, avand disponibile doar primele doua motoare ca putere din gama.

In vara lui 1992 a fost prezentat un facelift fata si spate al caroseriilor, precum si cateva upgrade-uri in materie de motorizare.

R19 a fost vandut pe majoritatea pietelor europene pana in 1996 si a fost produs pentru pietele sud Americane, in Argentina pana in 2000. Productia din Turcia a durat de asemenea pana in anul 2000. Platforma R19, ca si partile mecanice ale masinii au continuat sa fie folosite in modelele ce au urmat, prima generatie de Renault Mégane.

Renault 19 a primit titlul de Masina Anului in: Spania si Germania in 1989, in Irlanda in 1990 si in Argentina in 1993.

Macheta este produsa de Norev, scara 1:43:

[cred]

10 +
O colectie foarte frumoasa, imi place tema aleasa !

[NoMad]

R16 ramane o frumusete, in topul preferintelor mele.

[BMD77]

Sa ne plimbam cu masina D-lui Director:

No. 33 - Renault 25:

Renault 25 este o masina din clasa executive ce a fost produsa intre 1983 si 1992. In acesta perioada R25 a fost masina amiral a celor de la Renault, cea mai scumpa, mai prestigioasa  si mai mare. Masina a obtinut doar locul doi in Concursul Masina Anului in Europa in anul 1985. Toate R25-urile au fost construite la fabrica Sandouville, langa Le Havre, Franta.

Lansata la sfarsitul anului 1983 si avand inceputul vanzarilor in martie 1984 Renault 25 a fost un urias pas inainte sub aproape toate aspectele fata de cuplul pe care la inlocuit Renault 20 / Renault 30. Caroseria cu 5 usi a fost desenata de designer-ii Gaston Juchet si Robert Opron, stilul neconventional (geamul spate ce parea ca inconjoara spatele masinii fiind cea mai faimoasa idee) fiind gandit sa dea masinii un stil "notchback" pentru a depasi gustul pentru sedane al cumparatorilor Renault din afara Frantei.

R25 a fost un dintre primele masini conceputa inca de la lansare pentru eficienta aerodinamica, coeficientul aerodinamic de 0,31 fiind un factor cheie pentru reducerea consumului de carburant. Modelul TS a detinut pentru scurt timp recordul de "cea mai aerodinamica masina de serie din lume", cu un coeficient aerodinamic de 0,28.

Toate modelele Renault 25 aveau tractiune fata, motoare cu 4 cilindrii (2 l si 2,2 l cu injectie pe benzina sau 2,1 l diesel) si sase cilindrii (2849 cmc si 2458 cmc turbo cu injectie) montate longitudinal. Performantele lui R25 erau peste media clasei, cu varianta de motorizare V6 turbo fiind comparabile cu Mercedes-Benz E-Class si BMW seria 5.

R25 a fost aclamat pentru comfortul la condus si manebrabilitatea excelenta, noua transmisie manuala atragand aprecieri positive pentru precizie si usurinta la selectarea vitezelor, iar interiorul futuristic desenat de Marcello Gandini (cunoscut de la modelele Lamborghini) a fost controversat si admirat in acelasi timp.

Nivelul de echipare era foarte ridicat pentru acea perioada si seta noi standarde pentru masinile frantuzesti.

Modelele de R25 cu transmisie automata au avut uriase probleme legate de o problema de conceptie a sistemului de racire al cutiei. Practic numai masinile R25 dotate cu cutii manual de viteza mai circula in ziua de astazi.

Masina a fost supusa unui facelift in 1988, cuprinzand o noua grila fata, noi stopuri spate, noi materiale la interior si o suspensie fata imbunatatita. Noua versiune a fost de asemenea dotata cu motoare mai puternice, motorul de 2,2 l pe injectie fiind inlocuit cu o versiune cu 12 valve a motorului de 2,0 l, ce dezvolta o putere de 140 hp.

Au existat modele R25 lansate in Australia si UK, precum si o colaborare cu Chrysler (R25 s-a vandut in SUA sub numele de Renault Premier si prin colaborarea cu Chrysler, pe baza lui R25 a aparut Eagle Premier/Dodge Monaco). O limuzina preparata special, mai lunga, mai lata, cu spatiu interior mai mare si chiar echipata antiglont a fost cunoscuta sub numele de Renault 25 Limousine.

Productia lui Renault 25 a incetat la sfarsitul anului 1992 pentru a face loc lui Renault Safrane.

Macheta este produsa de Norev, scara 1:43:

[Reme_WRX]

mama ce de Renault-uri ai prezentat! Sunt superbe! Imi plac toate, nu pot sa zic ca am unul favorit. Superb, la mai multe modele!

[NoMad]

Interesant 25-ul. Imi amintesc ca atunci cand am vazut primul exemplar in realitate, imediat dupa 1990, mi s-a parut ceva fenomenal.

[BMD77]

Multumesc pentru aprecieri, dar sa stiti ca inca nu am terminat cu Renault-urile 
Mai am inca 12 bucati in colectie, din care 10 sunt deja fotografiate 
Asa ca ... va urma!

PS: Intalnirea de la Brasov a fost super, sper sa reusesc sa pun si eu cateva poze pe topic-ul intalnirii in curand! 

[BMD77]

Revenim in forta cu un "armasar pursange" al celor de la Renault:

No. 34 - Renault Fuego:

Renault Fuego ("Foc" in spaniola) a fost o masina sport produsa intre anii 1980 si 1995. Modelul a inlocuit coupé-urile Renault 15 si 17  din anii 1970. A fost comercializat pe teritoriul SUA de American Motors Corporation (AMC), fiind asamblat in Argentina.

Exteriorul lui Fuego a fost conceput Michel Jardin, ce a lucrat sub conducerea lui Robert Opron (designer-ul anterior al modelelor: Citroën SM, Citroën GS, Citroën CX, si ulterior, in 1984, a lui Renault 25).

Renault Fuego s-a bazat in principal pe platforma lui Renault 18, impartind cu acesta sasiul si transmisia, dar avand un nou model de suspensie fata dezvoltat pentru mai marele (ca dimensiuni) Renault 20/30. Productia europeana a durat pana in anul 1986 (pana in 1985 in Franta si pana in 1986 in Spania), iar Renault Argentina a produs Fuego din 1982 pana in 1995, culminand cu modelul de 2,2 l "GTA Max" (faza finala III a facelift-ului introdus in 1990).

A fost prima masina sport cu patru locuri conceputa cu ajutorul tunelului aerodynamic, de aici rezultand un Cx de 0,32-0,35 (functie de an si model). In octombrie 1982 modelul turbo diesel a fost clasificat ca cel mai rapid din clasa sa la acel moment, cu o viteza maxima de 180 km/h.

Fuego a fost prima masina dotata cu sistemul de inchidere fara cheie fizica, cu sistem centralizat de inchidere a usilor, gadget disponibil cu modelul din anul 1983. Sistemul a fost inventat de francezul Paul Lipschutz (de aici numele de telecomanda PLIP care inca se foloseste in Europa) si care a fost introdus ulterior si pe alte modelele Renault. Fuego a fost de asemenea prima masina cu sateliti de comanda a sistemului audio montati pe volan (modelele europene LHD GTX si Turbo incepand cu octombrie 1983).

O verisune decapotabila a fost prezentata de firma franceza Heuliez in 1982, dar nu a fost niciodata urmata de productia de serie datorita costurilor. Modelul decapotabil R11/Alliance a ocupat acest loc liber din oferta celor de la Renault.

Modelele de pe piata europeana au fost: 1,4 l TL, GTL; 1,6 l TS, GTS (cutii de viteze manuale si automate); 2,0 l TX si GTX (cutii de viteze manuale si automate). Un turbo diesel de 2,1 l a fost produs intre 1982 si 1984. Fuego Turbo (doar transmisie manuala) a fost adaugat gamei in 1983, in acelasi timp cu facelift-ul de la mijlocul productiei. Acest facelift include o noua grila fata, noi modele de bare de protective, design nou al jentilor, interior adus la zi, precum si un nou bord pentru modelele LHD. In SUA Fuego a fost oferit cu un motor aspirat sau cu turbina de 1,6 l in anii 1982 si 1983; modelel din anii 1984 si 1985 au venit cu un motor de 2,2 l.

Fuego a fost coupé-ul cu cele mai mari vanzari din Europa intre anii 1980 si 1982. Pe site-ul oficial Renault este declarat ca au fost produse 265 367 modele Fuegos. Numai in Franta (excluzand Argentina si Spania) au fost produse intre 1980 si 1985 226 583 de Fuego.

Desi bine dotat pentru un autovehicul din acea perioada, Fuego era oferit cu un numar mare de extra-optiuni: tapiterie de piele, computer de bord, pilot automat, aer conditionat si acoperis retractabil integral din material textil impermeabilizat.

Fuego nu a fost niciodata inlocuit direct de nici unul din modelele ulterioare ale Renault. Un model de Fuego II a fost planificat pentru lansare, similar cu noul  Renault Alpine GTA, dar dezvoltarea noului model a fost abandonata in ultimul moment din cauza problemelor financiare ale firmei Renault, precum si a scaderii vanzarilor vehiculelor coupé sport in general din acel moment.

Macheta este produsa de Norev, scara 1:43: