Dacia 500 Lăstun (1988) - DeAgostini Dacia 500 Lăstun este un autoturism românesc de mici dimensiuni, fabricat între anii 1988 și 1991 la Timișoara. Denumirea acestuia provine de la numele păsării "lăstun". Producția a avut loc la fosta uzină Tehnometal din Timișoara, devenită ulterior Întreprinderea de Autoturisme Timișoara, iar primul lot de autoturisme a fost pus în vânzare în ianuarie 1989.
Conceptul inițial prevedea un autoturism economic pentru transportul urban cu o capacitate maximă de 2+2 persoane (2 adulți și 2 copii), un consum mic de până la 3 litri/100 km și o viteză maximă de 70 km/h. Motorul în patru timpi care echipa modelul Lăstun avea 2 cilindri paraleli verticali, 499 cc, 22,5 CP și un consum de 3,3 l/100 km în regim constant, respectiv de 4,5 l/100 km în ciclu urban. Amplasarea era transversală deasupra punții față, iar răcirea se făcea cu aer printr-o elice antrenată de motor. Acesta era o creație a inginerilor de la Institutul de Motoare Termice București. Cutia de viteze era manuală, cu patru trepte, iar schimbătorul de viteze era amplasat la volan (precum la modelele Trabant). Tracțiunea era pe față, iar toate frânele erau cu tamburi. Era echipat cu pneuri de dimensiuni 125 SR 12 și jante de 3,5 țoli. Viteza maximă de deplasare era de 106 km/h.
»»»»»»»»»»»»»»»»»»»»»»|&|««««««««««««««««««««««
