TV ACR, o platforma pentru interventii
De ceva vreme am inceput lucru la aceasta macheta. Un timp am lasat-o pe margine pentru ca alte si alte lucrari ma tentau mai mult. La ea erau prea multe probleme de conceptie, chestii tehnice pentru care nu aveam starea si linistea necesara.
Nici poze relevante pe internet nu se gasesc. Conform documentarilor verbale, (discutii cu pameni care au lucrat in ACR si au cunoscut masina in toate variantele ei), am aflat ca platforma a fost realizata in doua variante.
Prima, pe sasiul normal de IMS (Aro M 461), cu talpici extensibile dar fara bascularea platformei. Dar s-a dovedit in scurt timp ineficienta prin faptul ca la masinile mai grele, cum era Dacia break, punctul de echilibru al platformei se afla prea spre spate si astfel, pe drum accidentat sau la urcarea in rampa, masina se dezechilibra si pierdea aderenta pe rotile din fata, din cauza deplasarii centrului de greutate spre spate. Tot Dacia Break a fost cea care a dat semnalul schimbarii, pentru ca fiind mai lunga, atingea cu pragurile punctul de trecere dintre talpici si platforma.
A doua varianta, a fost imbunatatita prin alungirea sasiului cu fix o lungime a jantelor spate si prin mutarea axei acestora cu 54 de centrimetri mai inapoi. De asemenea la aceasta noua varianta a fost montat un piston hidraulic in trei segmente, care bascula platforma in liniaritate cu talpicile, cu punctul de basculare la marginea spate a sasiului, si astfel puteau fi transportate si incarcate masini mai lungi, precum era pe atunci Dacia break. Si la aceasta au fost probleme, pentru ca alungirea cardanului a dus la crearea de vibratii la turatii mari si au aparut fisuri in sasiu. Aceasta varianta a fost curand imbunatatita prin intarirea sasiului, alungirea cu inca 12 cm. a acestuia, adaugarea de roti jumelate la puntea spate si montarea unui suport cu rulmet la mijlocul cardanului. Ulterior si acesta a fost inlocuit cu o cruce cardanica suplimentara si practic cardanul a fost divizat in doua piese separate. Oricum, masina a fost conceputa gresit si 0prin faptul ca econmic ea a fost realizata pe sasiul standard, fapt care tinea platforma prea sus si centrul de greutate era prea inalt. A creat multe probleme soferilor.
Dupa revolutie, a fost facut un model cu sasiu "scufundat" cu 40 de centimetri, dotat cu roti mai mici in diametru, dar masina nu a avut viata lunga pentru ca piata era deja invadata cu vehicule de import. Nu exista sau nu am gasit decat po poza cu acest tip de masina, produs in doar 14 exemplare in 1994. El a fost prevazut cu punte dubla spate, nejumelata si platforma combinata alungita si nebasculanta, avand inclinatie specifica si taplici scurte pentru imbarcarea masinilor transportate. daca mai fac rost de machete Tv 12 F, voi incerca sa o reproduc si pe aceasta. Sper sa fac cat mai multe unicate pana la var, cand am promisiunea organizarii unei expozitii de 1 iunie la Slobozia.
Eu am ales sa reproduc varianta a doua, dar modelul fara roti jumelate, din considerente pure de lipsa roti pentru jumelare. Prima problema tehnica, aceea a plierii taplicilor pentru urcarea pe platforma, am rezolvat-o cu usurinta. Balansarea platformei de asemenea am facut-o cu piese realizate din forex de 3 mm grosime. Platforma a fost facuta din ABS pentru ca este un material mai dur decat forexul si nu se curbeaza usor la incarcatura grea precum machetele metalice. Sasiul decupat a fost facut din forex de 3,5 mm grosime si imita sasiul real, model mai lat decat la TV 12 f, cu fixarea arcurilor sub sasiu si nu in laterale, construit asa pentru ca la vremea respectiva dadea o rezistenta mai mare la vibratiile aparute din cauza gropilor din drumuri.
Din dorinta de a face o macheta cat mai aproape ede realitate, m-am hazardat sa fac si pistonul hidraulic, motiv pentru care m-am confruntat cu o noua problema. La masina reala, pistonul ocula un loc mai mic sub sasiu, fiind prevazut cu trei elemente telescopice, care se pliaza unul un altul si astfel rezulta o lungime mai mica a pompei hidraulice. La macheta, realizarea in regim casnic a unui cilindru telescopic, fara strung miniatural, etste imposibila. Ca urmare, din pasta de pic si bara de plastic am confectionat o imitatie de piston din doar doua segmente, deci mai lung decat ar fi intrat cum se cuvine sub sasiu, motiv pentru care se intersecta cu cardanul, fix cat grosimea lui. Am facut un compromis si am sectinat cardanul in dreptul pompei, astfel inact sa coexiste, chair daca nu e corect, dar imaginea de ansablu nu are de suferit, mai ales ca nu se vede prea clar sub masina.
Cabina a suferit si ea un transplant de culoarea galbena, macar pentru a testa diferenta dintre galbenul de fabrica DeAgostinian, si cel specific ACR-ului acelor ani. M-am riscat mult cu vospirea, dat fiinda temperatura scazuta. Am baga caloriferul in priza si am invartit neeconomic contoarul pana l-a luat ameteala. Puteam sa ascut cutite pe el...
Mai greu si mai migalos a fost cu ansamblul mecanic de tractare prin cablu. In primul rand din cauza lipsei pozelor. Am discutat insa cu un sofer de pe asa ceva, si in urma descrierilor sale verbale, am incropit din ce aveam mecanismul respectiv. Troliul cu vinci a fost facut din forex, cablul din linie de pescuit textila. Scripetele mi-a dat mult de furca dar pana la urma l-am facut din bara de la kituri de casute strunjita migalos, sub lupa, pe bormasina... El trebuia facut cu suport culisant in jurul axei, dar deja e prea mult pentru conditiile de manufactura casnica din Atelierele PanArin...
Am mai facut si rezervorul de combustibil si bateriile de acumulatori. Probabil ca voi continua azi cu vopsirea sasiului si a platformei, depinde de temperatura. Cu portocaliu pe cabina.... inca nu ma incumet. Sa vedem cum ma descurc cu decalurile, si asa la TV cap tractor sunt dezamagit de autocolantul galben prea gros si inestetic...
Cum situl este suspendat o vreme, nu am cum sa va delectez cu pozele. Pun doar una-doua pe photobucket si in rest ma retrag in cochilie sa imi ling ranile...
Sa ne auzim cu bine!
