Automobilul care a servit drept model reproducerii la scara. Sursa: carsablanca.deIn 1964, Opel inlocuia, in oferta sa de lux, modelul Kapitan (generatia 1959) cu un automobil cu un aspect mult mai modern. Se lansa asa-numita gama KAD - Kapitan / Admiral / Diplomat. Toate cele 3 modele foloseau aceeasi caroserie (aratau, deci, aproape identic la exterior), insa diferenta o faceau diversele dotari si, mai ales, motoarele.
Opel era, inca din 1929, parte a gigantului European General Motors. Oarecum firesc, modelele postbelice ale marcii au adoptat linii de design prezente la masinile de peste Ocean. Acest fapt s-a reflectat evident in caroseriile noilor KAD. Inspiratia americana a avut drept consecinta si cresterea in dimensiuni, dar si cresterea capacitatii cilindrice a motoarelor de sub capota.
Designul exterior a avut in Europa anilor '60 ai secolului trecut un avantaj fata de piata americana, unde pana in 1975 forma rotunda a farurilor a fost impusa de lege. In 1961, Citroen AMI 6 era primul automobil de mare serie cu faruri rectangulare, urmat la scurta vreme de Ford Taunus 12M. Curand, si Opel a urmat aceasta tendinta, cu tripleta Kapitan-Admiral-Diplomat.
Aerul proaspat al modernitatii era confirmat de propulsoarele de capacitate mare. Modelul de baza al tripletei era Opel Kapitan, urmat de Admiral. Opel Diplomat era cea mai luxoasa varianta dintre cele 3. In timp ce Kapitan erau dotat cu motoare de 6 cilindri in linie de 2,6 si 2,8 litri, Admiral si Diplomat au beneficiat de motoare Chevrolet cu 8 cilindri in V, de 4,6 litri. Ulterior (din 1966), Diplomat va primi si un propulsor V8 de 5,4 litri.
Opel Diplomat alaturi de o limuzina americana GM cu ampatament marit (Cadillac 1959)Motorul lui Opel Diplomat din anul lansarii era asa-numitul Chevrolet "small block" V8 de 4.638 cmc. In functie de alimentare, propulsorul oferea intre 185 si 283 CP, ajungand pana la 315 CP in cazul in care carburatoarele erau inlocuite de injectia de benzina. Opel a ales o alternativa mai "cuminte", de doar 187 CP. Transmisia lui Opel Diplomat era intotdeauna automata, fiind asigurata de o cutie de viteze de tip Powerglide cu 2 trepte.
Liniile moderne ale lui Opel KAD 1964, in contrast cu Mercedes W110, lansat in 1961 (facelift 1965)
Cine producea, in Europa, in anii ’60, sedanuri cu motoare V8? Nu foarte multe companii, lucru valabil de altfel si astazi. Crème de la crème, Rolls Royce si Bentley utilizau in mod traditional motorizari V8. Apoi, alte cateva marci premium britanice si germane: Daimler, Mercedes Benz, BMW sau Rover. La acestea se adauga, iata, si un alt constructor german - Opel.
Pe langa sedan (berlina) a mai existat si o caroserie de tip coupe, produsa in serie mica de Karmann. Pretul unui coupe Diplomat era de 25.000 DM, ceea ce echivala in acei ani cu valoarea a 7 broaste Volkswagen. Opel KAD n-a fost tocmai un succes comercial, publicul european nefiind foarte entuziasmat de aparenta americana a modelului. Opel-urile KAD (generatia A) s-au fabricat intre 1964 si 1968 intr-un numar de 89.277 de exemplare (din care doar 9.152 de bucati Opel Diplomat) . Pentru o perioada similara (de 5 ani), generatia anterioara Kapitan fusese fabricata intr-un numar de 145.618 de exemplare. In 1969 a aparut a doua generatie a tripletei KAD (generatia B). Cu dimensiuni ceva mai reduse, KAD B a avut si mai putin succes: pana in 1977 s-au produs doar 61.559 de exemplare.
Criza petrolului din 1973 a orientat clientela europeana spre masini mai mici, cu motoare de capacitate mai mica (dar mai eficiente) si cu caroserii mai practice (de tip hatchback). In acest sens, marile Opel-uri Kapitan, Admiral sau Diplomat devenisera desuete spre sfarsitul perioadei lor de fabricatie. Totusi, Opel n-a incetat sa produca masini relativ mari, cu motoare mari si puternice.
Urmasul direct al KAD-urilor a fost Opel Senator, care s-a produs din 1978 si pana in 1993, cu motoare de capacitate de pana la 3 litri (plus unul de 4 litri intr-o versiune a tunerului spaniol Irmscher). De altfel, si berlinele mari care au urmat lui Senator (Omega, Vectra) au avut parte de motorizari de pana la 3,2 litri in anumite perioade. Abia in zilele noastre (incepand cu 2013) cea mai mare limuzina Opel, Insignia, se limiteaza la motoare de maxim 2.000 cmc. E si aceasta un fel de recunoastere a multiplelor incercari esuate ale marcii de a concura la nivel de top cu branduri de tipul Mercedes sau BMW, lucru ce n-a fost luat niciodata in serios, nici de rivalii susnumiti si nici de clientii fideli ai Opel.
----
Faptul ca sunt conducator de Opel de cativa ani m-a determinat sa adaug colectiei un exemplar al acestei minunate marci. La 1:18 este ceva mai greu decat la 1:43, in sensul ca reproducerile sunt limitate. Doar Revell, Minichamps si, mai nou, BoS au fabricat sau fabrica modele Opel la o scara atat de mare. M-am orientat in final spre BoS, desi tare-as vrea sa vad pe viu si cum arata o rasina de la Minichamps (Rekord P2).
Atat farurile cat si grila frontala (neperforata) arata impecabil
Dintre machetele BoS detinute de mine, acest Opel Diplomat este singurul care ma dezamageste putin. Cateva mici detalii nu sunt tocmai in regula. Astfel, banda argintie (ar fi cam mult sa-i spun cromata) de la baza usilor are imperfectiuni sesizabile la vedere si atingere. Semnalizatoarele din spate sunt, din pacate, doar vopsite, nefiind piese separate de plastic. Peste toate, geamurile sunt facute dintr-o folie subtire si flexibila din plastic. Detaliul n-ar fi un capat de tara daca toate ramele cromate ale acestora, plus chederele aferente ar fi reale, dar toate aceste sunt doar tiparite pe folie. Pentru comparatie, un alt producator de rasini ieftine, Otto, s-a chinuit in cazul unor modele (Renault 8S, de exemplu) sa le figureze in relief, chiar daca aceasta a implicat o realizare oarecum imperfecta. Desi acest detaliu e observabil doar de foarte aproape si doar la o examinare foarte atenta, tot imi suna putin a o mica pacaleala marca BoS.
Siglele laterale V8 si Diplomat sunt elemente fotodecupate 
Un detaliu neasteptat – capacele jantelor sunt perforateLa capitolul reusite se poate remarca partea frontala, cu tot cu masca si faruri, chiar daca unul din farurile de ceata pare lipit putin stramb. Inscrisurile (de pe laterale sau portbagaj) par a fi piese fotodecupate si arata la randul lor foarte bine. Capacele jantelor sunt, de asemenea, excelent redate, fiind real perfoarate, chiar daca modelul ales pentru ele nu ma incanta prea tare. Restul detaliilor exterioare este intr-o nota peste medie, de la numere de inmatriculare, clante sau oglinda retrovizoare si terminand cu blocurile optice din spate.
Privite de aproape, detaliile tradeaza calitatea executiei, cum este cazul ramei cromate a semnalizatoarelor din spateInteriorul este realizat intr-o maniera relativ modesta. Nu exista piese separate pentru ceasuri sau butoane, toate acestea sunt imprimate direct pe plansa bordului. Alte amanunte aproape ca nu isi au rostul, pentru ca interiorul este oricum inaccesibil. Vazut de departe arata bine, fara a impresiona in vreun fel.
Una peste alta, macar acum stiu ce riscuri imi asum daca aleg machete din gama BoS. Unui astfel de Opel americanizat nu-i sta bine decat langa cateva variante de Ford Taunus din aceeasi perioada, modele care par in regula in pozele de prezentare si care sunt realizate - din pacate sau din fericire - doar de marca BoS.
