Incep o noua serie de prezentari, de data aceasta vor fi machetele la scara 1:18&UP (1:18, 1:16, 1:12 si, sa speram, 1:8 ). Sa incepem cu... inceputul:
No. 1: Mercedes-Benz W25 - 1934: Un "scurt" (e destul de lung
) istoric, presarat cu poze ale W25 din zilele noastre:
Mercedes-Benz W25:
Mercedes-Benz W25 a fost o masina de curse tip Grand Prix proiectata de Daimler-Benz AG pentru sezonul de Grand Prix 1934. In acest sezon au fost introduse norme noi, campionatul nemaifiind tinut. În 1935, Campionatul European de Grand Prix a fost reluat, fiind câștigat de către Rudolf Caracciola într-un W25. W25 a rămas în uz până în 1937, intr-o formă modificata, când a fost inlocuit de Mercedes-Benz W125.
Pentru sezonul 1934 AIACR, organismul de conducere al Grand Prix Racing, a introdus o formula limitata in principal de o greutate maximă de 750 kg, care a fost considerabil mai mica decat greutatea acceptata anterior. Masina folosita de Daimler pana la aceasta schimbare de regulament a fost modelul vechi, considerabil mai greu, cu motor de 7 litri, Mercedes-Benz SSK. Modelul SSK a fost dezvoltat în anii 1920 de catre Ferdinand Porsche, cel care fusese pana in acest moment, 1934, independent. Dorind sa-si pastreze independenta Porsche a propus conceptul de masina de curse P-Wagen noului cancelar in functie, Adolf Hitler. Hitler a decis sa sprijine atat noua companie Auto Union, care a preluat conceptul Porsche, cat si Mercedes-Benz, care avea deja mai mult de un sfert de secol de experienta in curse internationale majore.
În ciuda reducerii greutății și dimensiunii motorului la aproximativ jumătate, inginerii Daimler au reușit rapid să obtina o putere mai mare de la motorul M25, cu 8 cilindrii in linie, supraalimentat, decât puterea maxima de 300 CP a modelului precedent, SSK. Modelul W25 a fost dezvoltat în 1933, prima sa apariție fiind programată in 1934, la Grand Prix-ul AVUS-Rennen, la Berlin. Cursa a avut loc la 27 mai, Mercedes W25 fiind prezent, dar masina s-a confruntat cu probleme la carburator si la pompa de combustibil, ceea ce a dus la retragerea din cursa. Următoarea aparitie a avut loc o săptămână mai târziu, pe teren propriu, la Nürburgring, pe Eifel-Rennen câștigătorul cursei fiind Manfred von Brauchitsch la volanul unui W25, un rasunator succes. Legenda susținuta adesea este că aceasta cursa a fost începutul apelativului „Săgeți de argint” pentru automobile de Grand Prix ale Mercedes, dar adevarul istoric dovedit este că deja în 1932, la AVUS, a fost prima cursa in care un Mercedes SSKL, la volan von Brauchitsch, a concurat acoperit cu foi de aluminiu (se pare ca a fost sablata vopseaua usurand astfel masina cu aproximativ 1-2 kg pentru a se incadra in standardele de greutate cerute de organizatori), masina care a fost descrisa ca o săgeată de argint de mass-media. În plus, ambele runde germane din anul 1934 au fost organizate dupa normele „Formula Libre” pentru a atrage mai multe masini la start.
În 1934, W25 a castigat patru curse majore (Eifel-Rennen, Coppa Acerbo, GP-ul Spaniei și Italiei), comparativ cu trei pentru Auto Union (GP-ul Germaniei, Elvetiei si Cehoslovaciei), plus raliul de mers in coasta Klausenpass. Aceste curse populare (neincluse in circutul GP) de raliu in coasta au fost, de obicei, dominate de tracțiunea superioară a motorului montat la mijlocul sasiului specific celor de la Auto Union, pilotul acestora, Hans Stuck, câștigand in 1934 cursele de la: Felsberg, Kesselberg, Freiburg Schauinsland și Mont Ventoux. Masinile germane castigat, de asemenea, două victorii în Italia, locul de unde proveneau cei mai importanti concurenți in materie de raliuri din industria auto. Pe de altă parte, două evenimente desfasurate, tot in 1934, pe solul fostilor adversari din Primul Război Mondial au avut deznodaminte destul de jenante: Grand Prix-ul Frantei a avut loc in apropiere de Paris si a fost un dezastru pentru ambele echipe germane, nici una dintre masinile Auto Union si Mercedes-Benz neterminand cursa; la Marele Premiu al Belgiei ce a avut loc pe circuitul de Spa-Francorchamps, situat in imediata vecinatate a granitei cu Germania, avand chiar o curba in ac de par denumita Ancienne Douane (Vechea Vama, curba fiind la cateva zeci de metri de fosta cladire a vamii dintre cele doua state), ambele echipe germane au renuntat la participare din cauza unei taxe exorbitante cerute de vamesii belgieni pentru alcoolul continut in carburantul folosit de motoarele supraalimentate ale masinilor Auto Union si Mercedes-Benz.
- Lewis Hamilton testeaza monoposturile Mercedes de ieri si de astazi.
În 1935 Campionatul European a fost reluat, iar Rudolf Caracciola a castigat titlul, ocupand prima treapta a podiumului in trei din cele cinci curse ale campionatului. Luigi Fagioli, la volanul unui W25 (denumirea oficiala din 1935: W25B), a contribuit de asemenea la intarirea palmaresului cu trei victorii din nouă Grand Prix-uri disputate in 1935. Auto Union a adăugat inca cateva victorii in sezonul 1935, astfel incat producători germani de autovehicule, susținuti de guvern au dominat clar in acel an sporturile cu motor. Singura masina non-germana care a reusit sa câștige o cursă a Campionatul European in perioada 1935-1939 a fost un Alfa Romeo, condus de Nuvolari, culmea ironiei, Grand Prix-ul Germaniei din 1935.
- daca ati putea sa alegeti ce sa conduceti, monopostul din 2015 sau W25 ce ati alege? Eu as opta clar pentru W25
!
Dezvoltare ulterioara a șasiului și a mașinii a permis cresterea capacitatii motorului la mai mult de 4 litri, puterea dezvoltata de noua versiune a motorului M25C fiind mai mare de 400 CP. Ca urmare a faptului ca motoarele M25 au devenit instalabile in exploatare dupa cresterea capacitatii cilindrice la 4,7 litri și 490 CP, a fost testat un motor V12, dar acesta s-a dovedit a fi a avea o masa prea mare, masina depasind masa maxima admisa in Regulamentele de competitie. Pentru a se incadra in limitele de greutate, șasiul a fost usurat și scurtat (denumire K pentru Kurz (Scurt – lb. germana)), dar acest lucru a dus la înrăutățirea manevrabilitatii. Din aceste motive W25K a fost invins pe circuit de multe de Bernd Rosemeyer, pilotul principal al Auto Union în 1936. Numai Rudolf Caracciola a reusit sa obtina două victorii in acest sezon, dintre care una pe ploaie pe circuitul extrem de virajat din Monaco. Mercedes a decis sa renunte la cursele de sfarsit ale sezonului 1936 si să se concentreze pe dezvoltarea monopostului. Pilotand el însuși masina de curse, tânărul inginer Rudolf Uhlenhaut (inlocuitorul lui Ferdinand Porsche la conducerea diviziei de proiectare Mercedes-Benz, a fost cel care a conceput mecanica si aerodinamica bolizilor de curse ai firmei pentru urmatorii 30 de ani) a stabilit că W25 a avut o suspensie prea rigida montata pe un șasiu prea moale, ceea ce a făcut dificilă manevrarea monopostului. Chiar dacă noi reguli de participare la Campionatul European, mai drastice, urmau sa intre în vigoare în 1938, Uhlenhaut si-a propus să dezvolte o masina noua pentru 1937, Mercedes-Benz W125, model de mare succes în sezonul 1937.
In 1937, exclusiv pe circuitul AVUS-rennen, Mercedes a participat cu 2 masini W25K Streamline V12, tinand cont ca pe acest circuitnu aveau mare importanta masa si manevrabilitatea.
Variante ale W25K Streamline V12 au fost utilizate pentru încercările Mercedes de stabili recorduri de viteza.
[Date preluate si traduse de pe Wikipedia].
Macheta, la scara 1:18, este produsa de CMC:
http://www.cmc-modelcars.de/en/products/currently-not-available-products/mercedes-benz/product-view/model/mercedes-benz-w25-1934-nb/
